abalaseialina.ro

Ma gandeam...

2012-01-29T13:35:00.000+02:00

Ca viata noastra e simpla si plictisitoare, daca ne-o dorim asa. Zilnic luam decizii. Alegem sa facem acelasi lucru, sa ascultam aceeasi muzica, sa ne cazam in acelasi loc. Odata ce am gasit ceva "frumos", care ne place, tinem cu dintii de el. Da, de-acord, sunt momente cand trebuie sa stii ca la unele NU trebuie sa renunti, insa maruntisurile merita incercate. Pana si un fruct nou aparut la Lidl. Ce se poate intampla? In cel mai rau caz iti descoperi o alergie :)).

Uneori suntem in criza de idei si pur si simplu stam sa cada ceva din cer. Imi aduc aminte de o perioada in care nu vedeam nici un fel de pasiune posibila. Nu stiam ce imi place, dar atata timp cat nu incerci, nici nu ai de unde sa aflii. Mai nou astept vara sa invat sa calaresc. Stiu si unde. Cum mi-a venit ideea? Well, anul trecut am descoperit ca in locul unde eram cazata, se faceau si cursuri de echitatie. Din pacate nu s-a concretizat nimic atunci, insa a fost suficient pentru un nou plan. Acum am o imagine in cap pe care trebuie sa o transform in realitate :).

Am intalnit de curand doi oameni. Ea, o doamna profesoare iesita la pensie, cu mult bun simt si modesta. A intrat in vorba cu mine de la inceput si m-a facut sa renunt la cartea pe care o citeam, pentru ca desi nu schimbasem decat doua vorbe, stiam ca am destule de aflat de la dansa. A inceput prin a se mira de ce citesc, doar nu e sesiune. M-a facut sa rad. A continuat prin a-mi povesti ca desi pensia nu e mare, ea pleaca in fiecare an intr-o vacanta cu sotul. Au vazut Palma de Mallorca impreuna, prin nu stiu agentie care ofera reduceri de seniorilor, iar anul asta pleaca in Grecia. Si-au dat seama ca e mai rentabil sa plece in concediu, decat sa plateasca gazul iarna. Asa in extrasezon, cu o oferta buna, cheltuiesti mai putin ca acasa. El, un domn la 50 de ani, cu o experienta de 20 de ani in sistemul bancar, dar cu pasiuni de tot felul. Am vorbit de economie, de drumetii si munti, de religie, de cam tot ce ne trecea prin minte. Era un fel de ping-pong conversational, care s-a lungit 3 ore, pana am coborat din tren... Am ramas cu un sentiment tare placut. Desi intre toti era o diferenta de macar 15 ani in ordine crescatoare, am gasit multe in comun. Unii oameni au o atitudine diferita fata ponoseala zilelor. Una corecta. Zambesc si sunt deschisi la nou.

And always will be

2012-01-23T21:32:00.001+02:00

Neinfricata sau inconstienta

2012-01-21T17:18:00.002+02:00

Mi-am dat seama ca atunci cand sunt pe skiuri nu simt frica. Am simtit la un moment dat ca vreau asta, ca o sa-mi placa si in final, o sa imi iasa! Saptamana asta am vorbit cu o prietena sa mergem la Gura Raului, ea vroia sa incerce skiurile (dupa ceva experienta pe snowboard), iar eu sa imi perfectionez cazaturile. Si le-am perfectionat, acum sunt ceva mai spectaculoase :)). Fac cateva cristiane in super viteza, apoi apare brusc un nor de zapada alb, iar dupa ce se aseaza fulgii pe sol, apar si eu: cu capul in jos. Mwahahhaha. Cred ca sunt un pic zdranga, dar imi place.
Initial ne-am inchiriat echipament, apoi am urcat pana la jumatate si ne-am cam demoralizat. De data asta a fost complicat si sa imi fixez claparii in skiuri. Dupa cateva minute de Stan si Bran si ceva socializare, am gasit binevoitori care sa ne mai arate cate una alta... Nu de alta, dar eu cred ca la inceput le cam atrageam atentia prin stangacia noastra. Insa important e sa exersezi, sa iti doresti sa mergi mai departe si sa nu renunti.

Austria, here I come.

L'amour

2012-01-14T19:18:00.006+02:00

De fiecare data cand ies in oras, mereu se ajunge la subiectul relatii. Chiar si doar in treacat, ca un simplu comentariu la vecinii din dreapta, care stau la cafea si bifeaza una din banalele intalniri. Probabil ca sarbatoresc ceva, sau pur si simplu petrec timp impreuna, dar "separat". Schimba replici, privesc in jur dupa orice altceva mai interesant, iar gesturile tandre par sa se fi pierdut in primele 6 luni de relatie. Concluzia mea: inca vreo 12 luni cu indulgenta.

Cred ca pretentiile cresc odata cu inaintarea in varsta si e absolut normal, pentru ca se presupune ca deciziile viitoare au la baza o experienta din care am invatat cate ceva, insa... cred ca de multe ori, te saturi. Nu mai speri. Renunti sau nici macar nu incerci sa mai cauti o persoana potrivita. Atunci e momentul in care faci primul pas spre o lunga intalnire, o intalnire pe care o sa o ai zilnic, iar daca persoana cu care iti bei cafeaua nu are mare lucru in comun cu tine... ai o mare problema.

Am in jurul meu exemple pozitive si negative, ambele categorii imperfecte, insa uimitor e faptul ca unele persoane care se complac in relatii "nesanatoase" nici macar nu realizeaza ca lucrurile merg prost. Rutina pare o scuza perfecta, iar comoditatea e mereu cea mai buna solutie. Trist, limitat si fara happy ending in majoritatea cazurilor.

De nelipsit: buna dispozitie, energie, incredere, chimie, atractie, afectiune, dor, joaca, pasiune, rasete, suport, respect, compromis etc.

Cand statutul de "single" e mai bun: plictiseala, incapatanare, rutina, lipsa afectiunii si a zambetelor, comoditate, dependenta, principii & idei diferite, ritm incompatibil etc.

Prima zi pe skiuri

2012-01-08T20:46:00.003+02:00

Pe 2012 m-am hotarat sa invat sa skiez. De ce? Pentru ca vreau sa ma intorc in Italia sau Austria, dar de data asta iarna. Sa beau bere nefiltrata cu Jägermeister (desi cred ca nu o sa-mi placa) si sa merg la après-ski. Motivul este mai mult decat suficient. In plus, trebuie sa incep sa imi iau concedii si prin iarna...

Asadar, ieri dupa o tura de Mall/Hervis dupa echipament si cateva momente de soc la vederea pretului unei perechi de pantaloni de fas, m-am dus acasa linistita si am scos din dulap ceva cat de cat decent. Decizie cantarita de multe ori si in final luata extrem de gresit. Again, de ce? Pentru ca am ales o pereche de pantaloni negri de material in locul salopetei de fas (pe care am gasit-o la sora-mea, in final). Evident ca nici nu am ajuns bine pe partie si eram leoarca... Cred ca am cazut de vreo 10 ori prima data. Am ajuns jos plangandu-ma ca ma dor gleznele, ca imi tremura picioarele si (aproape) hotarata sa ma duc sa-mi iau un vin cald si sa zic: adiooooo!, dar incapatanarea si-a spus cuvantul, iar la a treia tura lucrurile pareau sa capete o logica, chiar si cand zaceam cu capul la vale si injuram de mama focului... Csiuuuuu!

Concluzia zilei e ca nu ma las... cred ca incepe sa-mi placa ;;). Iar daca nu o sa-mi placa, inseamna ca nu m-am dat suficient de mult... :))

Ma despart de 2011, ne citim la anu'

2011-12-24T10:49:00.006+02:00

La sfarsitului fiecarui an obisnuiesc sa pun in balanta tot ce am facut, sa analizez, sa trag concluzii. In plus, fac o lista, fie ea pe telefon, fie pe o hartiuta mica pe care o plimb mereu cu mine in portmoneu. Nu o citesc in cursul anului decat din intamplare, pentru ca desi arata ca o "to do list", nu traiesc cu presiunea ca mai am de bifat punctul 1 sau 8. Stiu foarte clar ce am de facut si in ultimii ani mi-am dat seama ca in general pana in septembrie realizez tot ce imi propun. Obiceiul asta mi l-am inceput prin 2006/2007, dar am luat o pauza anul trecut. Pe 2011 nu aveam planuri marete, insa s-a dovedit a fi anul pe care l-am trait la cea mai mare intensitate, un an atat de plin si satisfacator incat imi pare rau ca sunt asa aproape de finish.

Am calatorit. Am reusit sa vad locuri din Romania in care nu am mai fost. Mi-a ramas pe lista Maramuresul, dar o sa il rezolv pentru propria curiozitate. Am revazut Barcelona, m-am plimbat pe canalele Venetiei, m-am pozat la Graz, m-am semi-plictisit in Maribor, am gustat inghetata italienilor si m-am indragostit de multe genti din vitrinele magazinelor. Am urcat pe un varf de vreo 2270 m si mi-am potolit setea cu cea mai buna bere, ca mai apoi sa pornim iar la drum in sensul opus. Tot la capitolul asta, am renuntat sa vad Parisul cu o prietena din simplu motiv ca sunt romantica si nu vreau sa il vad cu ea, ci cu un el.
Am invatat ce inseamna sa fii dedicat, sa sustii si sa nu renunti.
Am schimbat .net pe .ro. Un loc pe care mi l-am dorit mereu in forma asta, un loc virtual, al meu.
Am crescut profesional si am acumulat o experienta frumusica in domeniu. Mi-am terminat masterul in Finante si am facut un curs de manager de proiect, care preceda altele in viitorul apropiat
Mi-am dat seama ca iubesc libertatea, ca independenta nu ti-o castigi decat langa oamenii care stiu ce sa iti dea si ce sa iti ia, cand e cazul. Ca nu e bine sa te fortezi sa devii ceva ce nu esti si nici sa muncesti la o masca sub care sa ascunzi puncte slabe.
Am legat prietenii noi cu oameni deosebiti, frumosi si pe gustul meu.
Mi-am recapatat curiozitatea si dorinta de a citi, de a observa. Nu-mi mai scapa nimic cu care intru in contact.
Mi-am depasit limite pe care inainte nu visam sa le calc. Poate din nestiinta, de frica sau din nepasare. M-am maturizat, dar in acelasi timp, n-am uitat bucuria "jocului".
Am aflat ca pot sa o iau de la capat oricand.
Am realizat ca poti sa ai cel mai smecher telefon, sa conduci ultima masina, sa vizitezi tot globul, dar fara persoanele care conteaza, toate-s nule.
M-am trezit dimineata in concediu sa vad rasaritul si am descoperit ca lucrurile marunte, simple, care ne inconjoara zilnic sunt cele care ne aduc bucurie.

Lista poate continua... Cum ii spuneam ieri amicului meu, am avut timp sa ma gandesc la toate in ultimele 365 de zile.

Va doresc un an excelent, un an in care sa va descoperiti pe voi si tot ce va inconjoara.

P.S. Anii trecuti: 2009, 2010.

Gafe personale

2011-12-23T18:15:00.003+02:00

Dupa cateva zile de amanari, m-am intalnit cu un prieten pe care nu-l vad decat rar pentru ca nu sta in tara si pe care il stiu de prea mult timp ca sa imi permit sa-l tot flituiesc. Pentru ca o fac. Periodic, cu nesimtire si in favoarea altor lucruri mai putin importante. Mereu am senzatia ca nu am timp... dar sesizez ca vina o am doar eu. De cateva luni incoace, sunt in priza de dimineata pana seara, iar de ziua mea am realizat ca nici macar timp sa raspund la telefonul personal nu prea mi-am facut. Seara la 8 m-am apucat sa sun inapoi si sa multumesc pentru urari, ceea ce mi-a dat un sentiment de amaraciune, de anormalitate. Incep sa traiesc"secolul vitezei" pe propria piele, dar cred ca-s alergica la el.

Revenind la prietenul asta, merg dupa el, parcam in Piata Mica, ne uitam unul la altul intrebandu-ne unde sa ne bem cafeaua si decid sa ne indreptam spre Lilly's - am eu o pasiune pentru simplitatea localului... (bine, fie, poate si pentru prajituri). Il intreb ce are in plasa de cadou pe care o lasase strategic in masina (gandindu-ma ca e pentru cine stie ce gagica noua) si spune: Haribo - asteptandu-se probabil sa mi se dilate pupilele la maxim, insa afirmatia mea: nu mai mancanc Haribo a venit socant de repede. Mimica fetei i s-a schimbat nitel si mi-am dat seama ca imi scapa ceva, dar tot nu m-am prins. Incercand sa isi revina, zice: ...si ciocolata. Eu continui: belgiana?, la fel de convinsa ca nu e pentru mine, altfel mi-as fi tinut gura cu ambele maini. El: nu, dar sper sa fie buna. Momentul s-a risipit si ne-am reluat povestile in jurul mesei, sorbind incet din cani. Dupa cateva ore de plimbareala prin oras, ne-am despartit. Eu primind cadoul si constientizand gafa...

Bineinteles ca acum nu m-am putut abtine si zic: hai sa gust doi ursuleti si observ ca delicatesa belgiana la care visam, e de fapt austriaca si cu martipan. Yummi... una din preferatele mele: Mozart.

P.S. Daca iti dedic postul asta, reusesc sa imi spal din pacate? :))

One way

2011-11-14T14:47:00.001+02:00

La amiaza am iesit din birou sa imi cumpar ceva de mancare, iar in drum spre magazin mi-am dat seama ca n-am nici cea mai mica dorinta sa ma intorc. Mi se intampla des, mai ales cand conduc, sa vreau sa trag de volan si sa o iau pe autostrada in directia in care mi-as dori sa plec. Cat de frumos ar fi sa fiu atat de libera incat sa imi fac propriu program. E intr-adevar un motiv bun pentru incepe ceva pe cont propriu.

Nu ma intelegeti gresit, am un job care mi se potriveste, care ma tine in priza si imi aduce satisfactii, DAR nu pot sa nu mai uit dincolo de cusca si sa visez la aripi intinse, curenti de aer si peisaje noi. Yes, I am a dreamer.

De multe ori mi se intampla sa aud: te vei schimba/ esti naiva/ lucrurile nu-s asa simple. Creditele, intemeierea unei familii, responsabilitatiile pe care le aduc acestea te forteaza sa te conformezi. Sa intri in turma si sa astepti pensia... si sa ma sfatuiesti pe mine sa o las balta. Insa am avut norocul sa cunosc persoane care ar fi putut tine un discurs la 11even si nu 11 minute, ci 11 zile. Aceste persoane m-au inspirat si ma inspira zilnic... chiar si atunci cand sunt down. Pentru ca toti avem momente in care am zace in pat si ne-am inchide telefoanele, dar putini avem puterea sa actionam diferit.

Citind ce am scris pana acum, imi dau seama pentru a nu stiu cata oara ca sunt un om norocos. De multe ori mi s-a dat sansa sa vad dincolo de banal, sa caut ceva mai mult decat mi se ofera si n-am nici cel mai mic gand sa renunt.

Banalitati

2011-11-10T12:15:00.005+02:00

Poate ca pentru unii dintre voi e prematur sa analizati anul in curs si sa faceti planuri pentru urmatorul, insa eu, un om al planurilor, incep deja sa "bugetez" viitorul urmatoarelor 365 de zile. Ma gandeam ca fata de unii ani, am crescut si am invatat multe. Am calatorit, am simtit, am experimentat si indraznit sa fac pasul cel mai greu - cel in afara zonei noastre de confort.

E greu pana inveti sa te responsabilizezi singur. Pana nu esti pus in fata faptului implinit, pana nu devii independent si nu simti un pic "greul"... realitatea nu e roz si nici pufoasa. "Greutatea" e relativa si fiecare o resimte diferit in functie de calitatile, aptitudinile si determinarea care zace in el. Eu fac lucruri pe care altii le gasesc dificile, iar altii se amuza cand le spun "maruntisurile" care m-au incomodat (citit speriat) la un moment dat.
Exemplu cel mai banal pe care il gasesc: mersul cu trenul. Na, pentru subsemnata, acest act era o chestie relativ noua. Desi nu m-am nascut in masina si stiam cum arata gara, nu aveam nici cel mai mic habar de tot ce se intampla acolo. Nu stiam sa citesc tabele, nu stiam care linie e a mea, in care tren sa ma urc, cum sa caut o calatorie spre o anumita destinatie etc... iar eu ma consider (si sunt!) inteligenta, dar cu toate astea tot m-am urcat intr-un alt tren. Norocul meu a fost ca-s sprintena si am realizat in ultimele 5 minute ca parca nu se leaga ceva :)). La fel de banal e si cu aeroporturile. Inainte eram in ceata doar cand auzeam: gate, check-in si transfer... singurul cuvant care imi placea era "duty-free" :D.

Ideea la care am ajuns cu toate astea e alta: increderea si atitudinea. Uneori face mai mult decat un sac de experienta. Nu e usor de dobandit si nici nu ai certitudinea ca ramane la acelasi nivel. Asta-i partea mai putin frumoasa, dar metoda "only forward, keep on pushing" aduce rezultate mereu.

P.S. Ar fi amuzant sa aud cateva banalitati si din partea voastra :). Indrazniti sa va aratati vulnerabilitatile? :))

All in

2011-11-10T08:05:00.000+02:00

Ai fost dispus vreodata sa risti totul pentru ceva in care crezi? Sa spui "all in" si sa fii deja impacat cu gandul ca daca pierzi, macar stii ca ai facut tot ce ai putut?

Acum cateva luni, cineva spunea ca "daca crezi pana la capat in sansa ta, cred ca trebuie sa fii ultimul care stinge lumina in intreaga cladire"; ideea asta mi-a revenit in minte si am realizat pentru a nu stiu cata oara ca ascunde un adevar stiut, dar pe care il trecem cu vederea de prea multe ori. E nevoie de dedicatie, rabdare si un pic de rezistenta la esecurile mici (sau mari) care preced succesul.

Diferente

2011-10-06T10:04:00.001+03:00

M-am tot gandit la calitatiile si defectele noastre. La faptul ca sunt lucruri pe care le putem invata de la altii si altii care traiesc sa ne invete lucruri. Am inteles de ce e corect sa fim diferiti, care-i rostul diferentelor dintre noi si ca nu e nevoie sa ne schimbam vreodata decat daca stim ca e in directia in care putem sa evoluam. Unii oameni nu imi plac sau pur si simplu nu imi mai plac, dar asta doar din cauza ca nu avem aceleasi valori sau caractere. Nu suntem construiti la fel si nici nu traim pe aceeasi lungime de unda, dar asta nu ii face "rai" si imi e imposibil sa nu le gasesc calitati care mie imi lipsesc. Interesant, nu? :)

Tot legat de asta, cand ma gandesc la "chimie", imi imaginez o reactie imediata intre doua substante si imi dau seama ca jumatate nu inseamna bucata care se potriveste perfect, care are aceeasi compozitie sau care face parte dintr-un intreg impartit egal sau (doar) in doua. Jumatatea e condimentul care da "gust" vietii, care iti aduce un plus de valoare doar prin dragostea pe care i-o porti... pentru ca "scoti ce e mai bun din mine" e raspunsul corect.

Fara cuie, fara planuri.

2011-10-04T17:33:00.003+03:00

Cred ca una din cerintele pe care le am de la mine e sa nu devin o persoana limitata. Iar asta merge mana in mana cu rutina si confortul care se instaureaza zilnic pe undeva. Sunt constienta ca nu sunt construita ca un om aventuros care incearca mereu ceva nou, insa in acelasi timp stiu ca e vital pentru dezvoltarea mea sa o fac.

Fac planuri si raman agatate pe undeva. Scuze sa le bat in cuie, cat mai sus, le gasesc. Asa am facut si cu masajul. Am cochetat o perioada cu ideea, apoi am luat ciocanul si... POC! Dupa o vreme, cineva mai inalt ca mine, s-a ridicat pe varfuri si mi-a intins planul... iar acum nu renunt la ora aceea de relaxare pentru nimic in lume. Regasesc in ultimele luni multe exemple de genul asta si realizez cat de important este modul in care expunem o idee. Si totusi nu e suficient; e nevoie de daruirea celuilalt pentru a parcurge tot drumul.

Dar sa revin la limitare. Ganditi-va de ce va urcati in masina si mergeti pe acelasi drum pana in oras, de ce frecventati acelasi restaurant, de ce nu incercati un fel de mancare dintr-o bucatarie exotica, de ce nu cititi o carte dintr-un domeniu pe care nu l-ati fi ales in mod curent etc. Poate din cauza ca e bine in coltisorul pe care l-ati creat? Sau dimpotriva... prea rau?

O zi cu moby lu' meu

2011-09-27T21:33:00.000+03:00

Astazi a fost una din zilele alea pacatoase in care m-am intrebat de ce oare s-a inventat telefonul mobil. Nu-mi aduc aminte de nici o tragedie provocata de ratarea unui apel pe fix. Daca nu erai acasa sau la birou, tot ce astazi se considera urgent, in trecut putea astepta pana a doua zi sau se rezolva si fara ajutorul tau. Am dreptate sau am dreptate?

Highway, fields and music

2011-09-26T19:45:00.002+03:00

Era o dimineata de august ca oricare alta. Il asteptam pe colegul meu ca sa mergem impreuna la lucru. Tineam in mana o sticla de Lipton cu gust de piersica si priveam pe marginea cealalta a soselei. O duzina de oamenii in statia de autobuz, unul mai plictisit decat altul... isi cercetau pe rand ceasurile. Am strambat din nas gandindu-ma la tiparul in care ajungem multi sa ne incadram si m-am indreptat spre masina alba. Doua replici cu "neata" s-au petrecut, iar rotile au inceput sa se invarta. Muzica asta rasuna pe fundal... de atunci e inca in mintea mea. Ma intreb ce anume ma fascineaza atat de tare.

Intre timp a devenit un fel de soundtrack al unei calatorii anume. Daca inchid ochii revad autostrada, campul si imi dau seama ca sunt fericita.

Feisbuc mania

2011-08-25T09:47:00.005+03:00

Aseara butonam telefonul si am gasit o aplicatie care sa-mi reaminteasca zilele de nastere. Foarte utila pentru un om cu memorie scurta. Am instalat-o si aveam doua optiuni: sa introduc manual datele sau sa sincronizez telefonul cu contul de facebook. Am ales varianta simpla. Asa m-am trezit cu o lista luuuunga de persoane pe nu le-am mai vazut de ani de zile sau pe care pur si simplu nu le cunosc atata de bine incat sa pun mana pe telefon si sa le urez diverse... hai, toti avem oameni de genul asta la "prieteni" la care le postam pe Wall un "LMA" doar din politete.

Mi-am adus aminte de ce nu ma pasioneaza reteaua asta de socializare si ma intrebam care sunt motivele reale pentru care oamenii se lasa prinsi in nebunia asta lipsita de intimitate (aici ma refer la cei cu sute de prieteni). In mod normal, nimeni nu posteaza nimic care sa ii umbreasca "imaginea", dimpotriva, mi se pare ca se munceste prea mult pentru marketingul asta virtual. De la poze, la replici sau comentarii, totul e ales.

Da, ma repet, caut esenta si-s selectiva, dar nu vad nimic rau in asta. Fiecare are dreptul la replica si optiuni personale.

Later edit: Cel mai mult a durat dezactivarea contului. M-am chinuit cateva minute sa gasesc linkul, dar vorba unui coleg, ce te asteptai? sa il puna la vedere? :))

Transalpina

2011-08-21T18:48:00.006+03:00

Weekend-ul trecut pe vremea asta imi reveneam dupa o lunga plimbare pe urcusurile si coborasurile Transalpinei. Am plecat impreuna cu alti 29 de oameni (7 masini!) din Sibiu, spre Valcea, Horezu, Novaci, Ranca, Obarsia Lotrului, Sugag, Dumbrava si inapoi in oras. Traseul a fost bun, cu mici exceptii si a durat 16 ore cu tot cu opriri.

Prima oprire a fost la Cozia, desi nu era pe lista, dar ne-am bagat nasucul si pe acolo cateva minute bune, apoi ne-am indreptat spre Manastirea Polovragi si pestera cu acelasi nume. In final am bifat toate punctele mentionate mai sus.

Am urcat pana la 2150 de m, apoi am luat-o pe jos spre varful Carbunele. Mentionez faptul ca daca aveti chef de o excursie la inaltime trebuie sa va luati cu voi un fular, geaca si caciula. Pe mine m-a bufnit rasul la insistentele altora, dar acolo sus m-am bucurat ca i-am ascultat.

Spre uimirea mea, anul asta a fost un an in care nu a trecut luna sa nu vad un loc nou sau chiar mai multe din tara (poate va scriu de ele, pe rand) si am descoperit ca weekendurile pot fi un prilej bun de a scapa din rutina zilnica. "Concediu" nu trebuie sa insemne doar saptamana aia in care fugim din tara pe o plaja cu nisip fin si la care visam cu 3 luni inainte.

Recomand cu multa caldura muntii Apuseni, e locul meu de suflet :). Oamenii sunt primitori, zona nu e comerciala sau impanzita de turisti, iar cazare gasesti in functie de cate pretentii ai.

Mai multe detalii despre Transalpina pe site-ul lui Alin - www.transalpina.biz.

Zmeura din palma ta

2011-07-10T13:33:00.003+03:00

De multe ori stresul zilnic, problemele cotidiene sau lucrurile care nu merg chiar cum ne-am dori sau cum ne-am astepta, ne provoaca un disconfort, o stare interioara de neliniste. Pentru multi dintre noi weekendul reprezinta time-out-ul in care ne energizam si ne recapatam puterile, timpul in care incercam sa ne deconectam si sa ne eliberam mintea. Imi aduc aminte feelingul pe care il aveam cand eram mica, cel lipsit de ganduri, cel care ma tinea in priza de dimineata pana seara alergand sau jucandu-ma in jurul blocului... de nepretuit.

In ultimele luni mi-am dat seama ca fericirea mea se leaga strans de lucrurile marunte, de natura si de oamenii care au aceeasi vibratie ca mine... departe de asfalt si fatarnicie. Nu zic ca ar trebui sa plecam toti cu cortul (ca nici mie nu-mi place), insa un weekend langa munti, o plimbare in razele apusului si un pahar de vin pe terasa camerei nu cred ca poate fi egalata cu o seara la restaurant intre 4 pereti si o noapte de cluburi. Cu atat mai putin zmeura din Carrefour cu cea culeasa cu mana ta de pe marginea drumului...

Dar ce stiu eu? :)

Perspectiva

2011-06-21T15:35:00.001+03:00

Cateodata am impresia ca sunt un spectator. Un spectator la o piesa de teatru de la care nu-mi pot lua ochii si care sper sa nu se termine decat cand am eu chef sa plec acasa. As putea cu usurinta sa urc pe scena si sa colorez un pic atmosfera, insa deocamdata sunt curioasa ce fac ceilalti actori. Vreau sa le observ prestatia. Sa stau in scaunul meu rosu, tapitat cu catifea si sa trag concluzii...

Describe beauty

2011-05-22T19:00:00.004+03:00

De-abia astept sa ma trezesc cu noaptea in cap sa vad rasaritul...

Gone with the wind

2011-05-22T11:59:00.005+03:00

Vreau sa calatoresc, sa plec, sa-mi fac bagajele din trei in trei luni si sa nu ma opresc decat cand stiu cu siguranta ca m-am saturat. De data asta nu simt nevoia sa evadez, ci sa descopar. Sa vad alte culturi, sa intru in atmosfera locului si sa gust un pic (mai mult) din frumusetea vietii.
Anul asta o sa revad un loc cu o mare rece, agitata si cu o istorie bogata.

Imi doresc sa traiesc departe, altfel si nu dupa un model tras la indigo. Sunt satula de norme, rutina si reguli impuse de altii. Am realizat ca pentru fiecare lucru exista un moment potrivit, pe care daca il lasi in urma, e bun lasat. Nu o sa-ti mai doresti si nici nu o sa mai ai energia sa o iei de la capat din clipa in care ai rupt randurile.

Si totusi, "potrivit" nu pare sa ofere mai multe sanse decat o loterie...

Behind the sunset

2011-04-23T12:32:00.011+03:00

Aseara in timp ce altii se inghesuiau in supermarketuri cumparand ingredientul lipsa pentru friptura de miel sau erau in cautarea rochitei perfecte care sa se asorteze cu noii pantofi cu toc, pe cer apunea soarele. Lumina lui strabatea milioane de km si se reflecta in asfaltul ce serpuia in fata masinii, dandu-mi impresia ca il urmez. Parbrizul era brazdat de picaturi reci de ploaie ce se preligeau pe lateral, dupa miscarea sincronizata a stergatoarelor. Muzica rasuna si imi intiparea incet, incet, o imagine pe care mi-ar fi imposibil sa o las vreodata uitarii si un sentiment greu de descris in cuvinte.
Ma gandeam atunci la cati oameni vin spre oras urmarind soarele si cati din ei aleg sa traga parasolarul, ca sa nu ii orbeasca apusul? Si pe cati nu i-a speriat ploaia de ieri, alegand in casa si pierzand "spectacolul" cerului?

Oamenii fac alegeri diferite, uneori bune, alteori neinspirate si din comoditate sau poate pur si simplu doar din corectul motiv ca asa simt. Unii indraznesc sa iasa din cercul monotoniei si risca totul pentru ca stiu ca e momentul, altii sar toata viata pe circumferinta acestuia dintr-un punct in altul, cu falsa impresie ca schimba ceva... ca in final sa se regaseasca la aceeasi distanta fata de centru, mai nefericiti, mai obositi si mai confuzi. Indiferent ce aduce ziua de maine, n-am de gand sa mai pasesc inapoi vreodata pentru ca aici am apusuri, am muzica, zambete, pomi cu flori albe, infloriti pe marginea soselei si libertate.

Later edit :). Muzica incepe pe la 0:16, so... patience.

Spring 2011

2011-03-30T19:35:00.002+03:00

Come undone

2011-03-29T20:29:00.001+03:00

Mi-am dat seama ca de fiecare data cand vreau sa scriu ceva, ma opresc. Am un chef nebun sa tac. Sa fac ce am chef si sa nu mai impartasesc nimic, dar se pare ca starea mea si privirea spun multe chiar daca eu nu scot nici macar un sunet... Liniste, echilibru si energie. Astea-s cuvintele pentru care as consuma cerneala, astea-s feelingurile pentru care as plimba zilnic trollerul dupa mine, astea-s lucrurile care ma hranesc.
Nu stiu cand s-a produs declicul, dar stiu de ce s-a intamplat si ce efect are asupra mea. Vad asta in ce gandesc, ce aleg, ce fac sau ce nu fac. Ce spun, ce aprob si ce resping. Un fel de libertate pe care o descopar zilnic.

Acum stiu ca atunci cand mereu esti in cautare de ceva si nu ai idee ce lipseste, raspunsul e foarte aproape. Nu o sa il gasesti daca iti schimbi lookul, daca iti ocupi timpul vrand sa fii ocupat, daca iti setezi targeturi, daca pleci in concediu sa te relaxezi sau daca incerci un fel exotic de mancare. Fix 0 fara un pic de esenta.

Sky high

2011-03-27T21:33:00.002+03:00

Acum cateva ore beam un fresh de portocale cu morcovi si stateam la povesti cu o prietena, departe de laptopul asta, departe de locul in care aveam impresia ca se petrece totul. Oameni imbracati altfel, unii mai veseli, altii mai tristi, strazi pline, miros de kurtos kolac si cafea.
Un weekend plin de rasete si voie buna.

Poza nu am facut-o eu, insa ma bucur ca D. a fost suficient de inspirata cat sa surprinda cerul de sambata dimineata. Probabil ca l-ati vazut si voi, cei care ati iesit din casa si ati ridicat ochii spre soare :).

Un like de la mine, pentru mine

2011-03-18T13:03:00.002+02:00

... si pentru altii care au decis in ultimele zile sa-si inchida conturile de facebook. Stiti ce? Traiti voi acolo, virtual, faceti-va prieteni, comentati la poze, socializati intre voi, promovati-va blogurile si scrieti-va pe wall-uri. Eu am altele de experimentat.

Astept 10.000 de like-uri la postul asta.

P.S. Altii = 6 la numar in ultima saptamana B-)

Something Borrowed Y11E02 - Frica de noi inceputuri

2011-03-11T13:37:00.000+02:00

Avem si episodul doi de pe ConstruimImperii.ro - by Daniel Zarnescu

Turistul

2011-03-11T00:32:00.001+02:00

Un oras anost, cu strazi gri si localnici care-si intorc privirea dupa zambetul lui. Curiosi de energia pe care o emana cand paseste jucaus peste craterele din trotuar, il urmaresc pana ajunge la semafor si se pierde in multime, apoi il zaresc din nou sarind pe liniile zebrei ca un copil. Un om nebun, gandesc majoritatea, rotindu-si ochii in orbite. Turistul traverseaza un bulevard pana ajunge in zona centrala, cumpara o apa plata si se aseaza pe banca. Cerul nu mai e albastru, se simte obosit si tot ce il inconjoara contrasteaza puternic cu ce i se citeste in ochi. O motivatie puternica si dorinta de a trai asa, acum.

Merg cu AC/DC perfect

2011-03-07T17:30:00.004+02:00

Piesele de mai jos imi inspira viata, fericire, vara, dans. Initial, m-am speriat. Parca eram in perioada rock, nu manelooo-dance, dar daca imi place...recunosc, imi asum si impartasesc. Deci enjoy! :))

Loca, foca, moca....

Tomorrow

2011-03-06T21:27:00.003+02:00

Suna ceasul si inca stai culcat cu nasul in perna si plapuma in cap. Realizezi ca inca 5 minute au mai multa esenta dimineata decat seara. Alarma rasuna intre pereti si parca te zgarie pe timpan. Snooze nu e o solutie pentru ca telefonul e la o lungime mai mare de o mana si nu-l poti ajunge. Pfoai. Daca e si luni, viata ta pare brusc mai speciala decat a altora. Cafea, poate o felie de paine, niste cereale, un iaurt sau nimic. Nimic e in cazul in care esti in intarzaiere si trebuie sa fugi. Stomacul tau nu primeste nici in dimineata asta micul dejun.
Ajungi dupa birou, iar dupa cateva ore realizezi ca aranjezi scaunul, iti iei haina, cheile si pleci. Mai iesi la o poveste, o piesa de teatru, mergi la sport, iar duminica vine iarasi. S-a scurs si saptamana asta... intr-un final realizezi ca traiesti in rutina. Ca mereu te grabesti si fugi de parca ai avea un pitbull in spate.

Am decis sa respir mai profund. Sa aleg altceva decat ce am la indemana. Sa fac ce simt si ce vreau, sa ies sambata la amiaza si sa savurez o cafea irlandeza. Sa ma asez pe coltul barului, sa ascult muzica si vad roz. Sa schimb idei, sa apreciez, sa rad si sa ma intorc fresh in fiecare luni.

Open questions

2011-03-02T17:07:00.003+02:00

Aveti curiozitati? Scrieti-mi. Nu veti gasi raspunsuri cu search pe blogul meu. Si nici pe a altora.
Da, oops... Apar cam toate miscarile multumita site-ului histats.com :)

Dar serios. Azi si maine-s draguta si raspund la intrebari, asta daca intr-adevar va chinuie ceva.

Ieri a venit

2011-03-02T08:00:00.000+02:00

... primavara mea :)

P.S. Si a voastra? Inca o coincidenta.

Piece by piece

2011-02-27T08:00:00.043+02:00

Am crezut intodeauna ca fiecare persoana pe care o intalnesti si pe care ajungi sa o descoperi, aduce ceva cu ea si ia ca amintire o parte din ce reprezinti. Nu ma refer numai la cei cu care petrecem o importanta parte din viata, ci si la cei care joaca roluri secundare. De multe ori intreb, eu ce aduc? Daca m-ai auzit macar o data spunand asta, inseamna ca eu deja am furat multe de la tine.
Mi se intampla sa cunosc persoane care mi se par interesante, care s-au format intr-un mod placut, care transmit ceva mai mult decat un zambet si cunostinte. Chiar nu ma pasioneaza cei care rezolva integrale in cateva secunde sau imi expun istoria Romaniei pana in prezent, in schimb apreciez oamenii care imi atrag atentia, ma invita in lumea lor si ma lasa sa-mi aleg ce imi place. Ce poate concura cu increderea deplina?

Chiar daca nu constientizam, sau nu mereu, suntem un puzzle in continua schimbare. Primim piese cu care construim si dam la randul nostru replici din ce avem deja pe masa. Sansele sa ajungem la aceeasi imagine sunt mici, insa din cand in cand descoperim persoane care au o parte din piesele de care avem nevoie si sunt dispuse sa ne ofere si noua cate o copie. Nu cred ca terminam vreodata jocul asta, mereu vom dori sa ne extindem, insa eu recunosc persoanele care mi-au si imi nuanteaza puzzelul. Tu poti face asta?

Something Borrowed Y11E01 - Vise in tarana

2011-02-26T09:43:00.003+02:00

Acesta este un post dintr-un ciclu de postari "borrowed", ales de subsemnata cu grija. Creeaza imagini, se asociaza foarte bine cu muzica si porneste de la o poveste reala, prelucrata de D.L. intr-un mod de apreciat.

Snowflakes

2011-02-25T19:50:00.003+02:00

Prima gura de aer am luat-o in decembrie, dar pentru asta niciodata nu m-am considerat un om al iernii. Nu ma impac prea bine cu frigul sau cu fulgii (mai ales de cand port ochelari). Sau cel putin asta era impresia mea, pana de curand...

Imaginea seamna mult cu ce vedeam printr-un geam dreptunghiular, de pe marginea unei canapele. Stateam cu capul pe bratele incrucisate, la caldurica si visam. Urmaream cum cad fulgii, si se contureaza tot mai clar pe fundalul verzui-inchis al brazilor. Am stat asa vreo 10 minute...

Zilele astea a nins si mi-am adus aminte de momentul ala. Acum bucatelele de zapada imi par inofensive si nu cred ca e din cauza lentilelor de contact, cred ca e altceva...

In the year 2525 - Video

2011-02-23T11:39:00.000+02:00

Tocmai am primit pe e-mail un link spre piesa In the year 2525 de la o persoana pe care nu o cunosc, dar ii multumesc frumos (mai ales ca a facut public video-ul).

P.S. Daca nu mai retineti, a inceput aici.
P.S.S. Blogul meu devine strict muzical, dar asa nu-mi pasaaaaaaaaaa :)).

Simply the best...

2011-02-19T21:04:00.003+02:00

Vroiam sa postez piesa asta de cateva zile... imi rasuna in minte si nu o pot pune pe pause :).

Later edit: Vama Veche - Epilog, Nu am chef azi, Vara asta...
Niciodata sa nu uiti... de inima ta...

Acum nu pot decat sa zambesc

2011-02-08T22:09:00.012+02:00

Pentru ca am vazut Puricele din ureche si am ras din toata inima. De fapt, toata sala vibra, nu doar subsemnata.
Mai jos un trailer, desi nu surprinde nici 5% din atmosfera.

<p>&amp;amp;amp;lt;p&amp;amp;amp;gt;&amp;amp;amp;amp;amp;lt;br /&amp;amp;amp;amp;amp;gt;</p>
Si cateva secvente comentate...

Short story

2011-02-04T17:30:00.008+02:00

Cand eram mica si trebuia sa impart dulciuri, nu eram niciodata multumita de ce primeam. Ma incapatanam, dadeam din picioare si ma refugiam in camera... asteptandu-i pe ai mei sa vina la mine, poate chiar sa ma recompenseze.
Intr-o zi tata s-a hotarat sa-mi dea o lectie. Nu a mai impartit egal, ba chiar mi-a luat partea. Cea mai trista zi pentru copilul din mine si cea mai importanta pentru adultul de astazi.

Procente

2011-01-28T10:39:00.002+02:00

Astazi am fost intrebata cat de sigura sunt de un lucru si am raspuns imediat: 80%. Interlocutorul meu a inceput sa rada si m-a intrebat cum am ajuns la procentul asta. Pentru mine e simplu, asa simt. Inima mea traduce intensitatea in procente (mai nou). Cifrele sunt clare, iar acum in mintea mea lucrurile-s prea aranjate ca sa le stric cu metafore. In plus, mi-am dat seama ca fiecare "vede" ce vrea. Sensul cuvintelor e relativ atunci cand incerci sa descrii un obiect sau sa argumentezi o decizie.

Eu propun un % pentru orice. Cred ca ar iesi o discutie foarte interesanta daca unul ar propune intrebarile (cuvintele) si celalalt ar raspunde in cifre. Ganditi-va la o nunta, la preot si un raspuns de genul: 89.7% in loc de "da" :))

Gymbo Dance Sibiu

2011-01-26T22:44:00.006+02:00

Astazi fac o recomandare "verificata" pe propria piele. Fiind deja a 5-a zi (activa) de cand mi-am facut abonamentul la Gymbo Dance, m-am hotarat sa scriu si pe blog cateva lucruri despre ei.
Variantele sunt: dansuri, zumba, step aerobic, tae-bo, karate si pilates. Detalii despre program aici si la urmatoarele nr. de tel: 0758.132.192 & 0785.431.285.
Sincera sa fiu, in decembrie am fost in alt loc, dar nu ma simteam atat de bine ca aici. Poate ca sunt subiectiva, insa daca sunteti curioase si dornice de miscare, mobilizati-va! Eu m-am hotarat la 3 sedinte pe saptamana (Tae-bo si Step aerobic) si in mod uimitor, dupa 8 ore la servici, ma duc jumatate de oras si mai "muncesc" una.

Later edit: locatia salii.

Apar si eu intr-o poza, asa... pe jumatate :))

GYMBOdance from Ionel Spiridon on Vimeo.

Big Jet Plane - Angus and Julia Stone

2011-01-26T11:42:00.001+02:00

Clipul l-am gasit intamplator pe youtube. Nu stiu ce anume imi place la piesa asta sau la videoclip si nici nu vreau sa ma chinui sa-mi explic, dar cert e ca de 3 saptamani e tot acolo, in top HHW.

She said, hello mister/ Pleased to meet ya...

New comfort zones

2011-01-25T20:00:00.008+02:00

When you feel comfortable you are blind. You miss opportunities, you miss life :).

E noua revelatie. Atunci cand iti gasesti un cuib, unde e cald si bine, unde poti adormi cu zambetul pe fata... vei dormi. Uiti de tine si de ce se intampla sub creanga ta. Nu mai experimentezi si nu o sa mai vrei sa-ti exersezi zborul.
Zonele de confort ne dau stabilitate, dar ne fura din orizont. Acesta se ingusteaza si devine infinit de mic, chiar daca nu vrem sa recunoastem asta. E greu sa facem primul pas si nici macar la al 5-lea nu vom pasi plini de siguranta, insa la un moment dat o sa realizam ca in directia noastra mai merg si alti oameni, descoperim ca ne descurcam in situatiile intalnite, iar in final parca toata schimbarea asta nu mai pare asa seaca ca la inceput. Devenim din nou curiosi, entuziasti si increzatori. Si da, nu-s toate roz. Pana la pasul 10 e posibil sa facem febra musculara sau intindere, dar dupa 3 km o sa avem niste picioare sieeecsiiii... si o sa merite. Trust me.

P.S. De fiecare data cand sunt pe punctul de a ceda, ascult Thunderstruck. Pentru mine face minuni.

Natural

2011-01-25T09:33:00.007+02:00

In dimineata asta, in timp ce imi rimelam genele, ma gandeam la cat de frumos ar fi daca lucrurile ar fi mai naturale. Miscari line, legate, corelate cu ritmul muzicii. Acestea te fac sa pari un dansator bun, chiar daca nu te misti extraordinar. Nu arati fortat si nici nu pari "chinuit" de beat-ul care rasuna din boxe. Aproape aceeasi imagine, am avut-o la tae bo. Uneori ne sincronizam toate, alteori una din noi pierde ritmul... dar nu conteaza decat corectitudinea exercitiului. E important sa lucrezi muschii care trebuie, chiar daca la prima vedere, in oglinda, te vezi "altfel".

De multe ori chiar daca stii miscarea, corpul tau nu te asculta si n-ar trebui sa te fortezi pentru ca o sa pari doar o marioneta in mana unui papusar cu Parkinson...

Later edit: astazi ascultam tot Sade, mai ales ca am primit un CD cado' pe care deja il tocesc :).
Sade - By Your Side

Soft

2011-01-19T09:51:00.002+02:00

Cu riscul ca transform blogul intr-unul doar cu muzica, astazi impartasesc cu voi o piesa draga mie :). Santana - While my guitar gently weeps

I feel

2011-01-18T12:35:00.007+02:00

Scriam ieri intr-un mail ca nu am chef sa public, iar astazi trebuia sa fie la fel: o zi fara cuvinte. Ma gandeam la efect. La cum poate cineva sa iti schimbe atitudinea, doar prin prezenta, prin replici si imaginatie. Cum poti sa stai si 20 de minute la rand, fara sa iesi din vis. Departe de locul in care te-ai asezat, departe de orice ti se parea greoi in momentul ala. Pe o plaja, cu picioarele adancite in nisip si privirea in zare. Cu parul in vant, inspirand briza marii. Incearca sa simti nisipul, caldura soarelui, adierea... Incearca sa iti misti degetele de la picioare, sa te intinzi ridicandu-te pe varfuri si sa zambesti. Ai la ce :).

Creativity. Can't grow without it.

Later edit: A priceput cineva ce am scris mai sus? Nu? Ok :)). Poate trebuia totusi sa las ziua asta fara cuvinte.

Show must go on

2011-01-08T14:32:00.002+02:00

Aseara m-am intors de la Timisoara, impreuna cu colegii mei. Pe drum am ascultat Queen (long live rock!). Piesa asta mi-a ramas in minte alaturi de imaginea parbrizului pestritat de picaturile de ploaie si de farurile masinilor care veneau spre noi.

P.S. Incercati KARAOKE pe "We will rock you", "We are the champions", "I want to break free", "I want it now" si imaginati-va o masina gonind in viteza, cu muzica la maxim si 5 oameni cantand in ea (majoritatea fara voce)...

Inceput de 2011

2010-12-31T09:27:00.006+02:00

Nu simt nevoia sa astern tot ce am facut anul asta, ce am realizat, ce s-a schimbat. E suficient faptul ca eu am inteles ce lipsea in urma cu 365 de zile.

Va doresc doar IMPLINIRE. Restul se cumpara.

The Catalyst

2010-12-26T17:48:00.003+02:00

Se poate si altfel

2010-12-19T15:46:00.003+02:00

Nu-mi plac oamenii unidirectionali. Care cred ca lucrurile se pot intampla doar dupa un tipar, care nu fac efortul sa schimbe ceva. Oamenii care se incapataneaza. Oamenii care ii fac pe ceilalati sa sufere, cand ar putea sa aleaga calea scurta. Sau cei care aleg confortul in schimbul implinirii. I'm proud of those who take attitude.

Imi plac oamenii liberi. Cei care isi cunosc valoarea si nu cer confirmare. Imi place naturaletea si sper ca nu se inlocuieste cu nimic in decursul anilor. Rar intalnesc persoane care cred, care isi urmeaza visul, care indraznesc, care isi asuma, care vor sa invete... cum spunea cineva... care au curiozitatea de a descoperi. E important sa nu cedam si sa luptam in continuare, dar cel mai important e sa stim cand e cazul sa schimbam ritmul. In viteza cu care gonim, s-ar putea sa ajungem la FINISH cu mainile goale.
Coldplay - Clocks

Writing down the plans

2010-12-18T17:27:00.003+02:00

31 decembrie. Ziua in verific daca mi-a scapat ceva de pe lista pe care am facut-o in urma cu un an. Ziua in care decid ce imi doresc in urmatoarele 12 luni.
Deocamdata nu am stabilit toate targeturile anului 2011, dar sunt convinsa ca o sa fie altfel... pentru ca imi doresc altceva. 365 de zile supuse schimbarii si experimentelor.
Vreau sa raman cu ceva din anii astia care trec pe langa mine si sa nu ma trezesc intr-o zi ca lipseste sarea sau piperul. Sa simt ca nu am trait in ritmul pe care mi l-a dictat inima. Nu o sa am reguli sau tipare. Vreau sa fie totul natural, simplu si amuzant.

In plus, Parisul e pe lista. Nu mai merita asteptarea. Ce merita de altfel?!

Liciteaza cineva pt o poza cu mine si Turnul Eiffel? ;;)

Chosen words

2010-12-17T17:09:00.002+02:00

Ce mi-a placut odata imi place intotdeauna, pentru ca optiunea mea este motivata. Fie ca urasc, fie ca iubesc, stiu clar de ce...
(Diderot - Scrisori catre Sophie Volland)

Culmea tupeului

2010-12-15T15:30:00.000+02:00

X: Da-mi nr tau de telefon.
Dupa multe insistente.
Y: 072XXXXXXX
X: Orange n-ai?

Adele

2010-12-15T14:14:00.000+02:00

F. frumoasa piesa. Am descoperit-o in weekend. Enjoy it!

The feeling - In the year 2525

2010-12-10T18:29:00.001+02:00

Imi place piesa asta. O aud zilnic pe Guerilla, dar nu o gasesc nicaieri, nici macar online.
Un preview scurt, pe linkul de mai sus.

Later edit: Ia ghiciti ce am eu. Mwhahahhaha. Thank you, A.I :)

Darul meu pentru Craciunul lor

2010-12-10T09:59:00.011+02:00

Titlul postarii coincide cu numele proiectului in care m-am implicat in urma cu doua saptamani. Pe scurt, din comunicatul de presa: "în cadrul acestui proiect, 20 de copii vor primi cadouri din banii adunaţi de bloggerii participanţi la această campanie. 20 de bloggeri sibieni vor practica o zi întreagă o altă meserie decât cea pe care o fac în fiecare zi. Unii vor deveni taximetrişti, alţii barmani, alţii vor cânta pentru a aduna cei 50 de lei pe care şi-a propus fiecare să îi strângă. Din aceşti bani vor fi cumpărate cadouri pentru cei 20 de copii, dulciuri, jucării şi alte bunătăţuri ce le găsim deobicei în sacul Moşului. Cadourile vor merge spre cei mici în ultima săptămână înaintea Crăciunului. Banii strânşi de bloggerii sibieni vor fi adăugaţi celor oferiţi de sponsorii acestei campanii.

Jobul meu: cateva telefoane, o oferta, o intalnire si un nou client. Undeva pe parcurs am inclus si serviciul contra cost.

SPONSORI: Carrefour – sponsor principal si gazda a evenimentului in care cei 25 de copii vor primi cadourile; Boromir – Moara Cibin, BRD – Groupe Societe Generale, IndSoft – Industrial Software, Printcenter si Smartgifts, Ambient, Editura Agnos, Muzeul Civilizatiei Populare Astra, Zdrovit.

PARTENERI MEDIA: Antena 1 Sibiu, Eveniment TV, Sibiu100%, Turnul Sfatului, Sibiul.ro, CityNews Sibiu, KissFM.

I'm just saying

2010-12-09T21:57:00.000+02:00

Unele lucruri se intampla cand te astepti mai putin. In momentele in care nu ai planuri, decat pentru prezent. Ciudat. Makes me smile... in a naughty way ;;).

The next Express is overrated

2010-12-08T14:55:00.001+02:00

Astepti. Un tren, un lift, un taxi. Astepti o zi mai buna, un moment mai potrivit, o alta ocazie. In timpul asta, clepsidra se goleste, ceilalti oameni trec pe langa tine intr-o graba inexplicabila. Nici macar nu te observa. Din cand in cand, o fata familiara se apropie si parca iti zambeste, te bucuri, dar in final descoperi ca era doar o simpla grimasa.

Rewind of just push forward. Don't stay, don't wait. Discover a better place.

Sounds

2010-12-08T13:01:00.000+02:00

i ♥ Facebook

2010-12-07T15:41:00.001+02:00

Prima data mi-am facut cont prin 2009. L-am inchis pentru cateva luni pentru ca nu ii vedeam sensul, insa de vreo doua saptamani... l-am reactivat si nu ma mai satur. In principiu nu fac mare lucru, imi pierd vremea cu doua jocuri: Bejeweled si Brain Buddies, ma uit la pozele altora si ma amuz din diverse motive.

Nu e un inlocuitor pentru cei carora le place sa socializeze, deoarece ce e virtual, ramane vitrual, insa e o varianta usoara de a relua legaturile cu fostii colegi (generala, liceu, joburi) sau cu prietenii din copilarie.

Imi fac tricou! :))

P.S. Nu va spun ce cost (pe trafic) am reusit sa fac luna trecuta... doar intrand pe Twitter... ca vi se face rau :))

Calitate! Doar la Leonardo! Reloaded

2010-12-05T11:49:00.005+02:00

Remember?

Vineri cand am ajuns acasa, mai jos de glezne, aceeasi senzatie de disconfort. Ma descalt si constat ca e cazul sa le mai fac o vizita prietenelor mele de la Leopardo. De data asta m-am dus cu Sis (care, by the way, a facut un pic de atmosfera :))) si am intrat in roluri: bad cop, good cop.

Maine ma suna si sper sa aud doar lucruri frumoase, if not... I'm gonna go WILD.

1. Daca platesti cu cardul, nu ai nevoie de bon.
2. In mod normal, ei stiu ce comercializeaza si iti pot schimba produsul chiar daca ai pierdut bonul (ex Extravagance face asta).
3. Magic word: OPC.
4. Leonardo = calitate 0.

Later edit: M-au sunat de la Leonardo. Imi dau banii inapoi! Mwhahaha

Mi-ar placea sa fiu

2010-12-03T09:46:00.000+02:00

Pe malul marii sau pe un varf de munte. Sa fotografiez.

I love Coldplay

2010-11-28T19:58:00.000+02:00

My soul band :).

Nightmares

2010-11-26T09:45:00.003+02:00

E a doua noapte in care visez urat. Tema e aceeasi, dar ma uimesc cat pot inventa in timpul somnului... As putea scrie un scenariu.
Think happy thoughts!

De dimineata in timp ce imi savuram ceaiul, mama adauga ingredientul fatal:
M: Se spune ca visurile din Postul Craciunului se indeplinesc...
Moi: Sper ca nu... (visul s-a reluat in mintea mea pentru cateva secunde)
Moi: Auzi, dar daca visam ca ma mananca vreun dragon? ;;)

My favorite game

2010-11-26T09:08:00.001+02:00

Blogmeet, maine in Supporter, ora 19:00

2010-11-25T15:28:00.002+02:00

Trec de la teorie (texte motivationale), la practica. Astazi am primit mailul de mai jos de la Tudor si am spus: why not? :)

...de ce va scriu de fapt... maine, vineri, 26 nov, ora 19:00 ne intalnim in Supporter (bdul Victoriei) pentru a discuta de proiectul "Darul meu pentru Craciunul lor" ce-l vom incepe saptamana viitoare.

Pe scurt, bloggerii ce vor sa se implice in proiectul asta vor presta niste servicii pe care nu sunt obisnuiti sa le faca (taximetrie, bucatar, chelner etc) pentru a strange cativa bani ce vor fi baza unor cadouri ce le vom imparti unor copii nevoiasi. Pana acum sunt 20 de bloggeri doritori trecuti pe lista, asteptam si altii.

Vineri, ora 19:00 - Supporter

Tudor St. Popa

www.cemerita.ro

arhitectura/design/restaurare

See you there :)

Quote of the week

2010-11-25T13:11:00.002+02:00

"If everyone is thinking alike, someone isn't thinking." George S. Patton

Dare to be yourself

2010-11-24T15:12:00.002+02:00

In perioada asta, din cand in cand, o sa scriu texte motivationale. Unele sunt inspirate direct din experienta mea, altele din ceea ce citesc.

Cat de greu e in ziua de astazi sa ai o coloana vertebrala, sa spui ceea ce gandesti, sa fii sincer, sa lupti pentru ceea ce iti doresti? Undeva, in mansarda, un pitic iti sopteste "nu poti face asta", "nu o sa reusesti", "nu esti suficient de bun, de frumos, de destept"... el trebuie sa isi faca norma zilnica si daca il lasi, te va infrange.
Nu cauta confirmari de la cei din jur. Ei nu te cunosc. Tunde-te daca ai chef, vopseste-te, cumpara-ti bocancii cu tinte sau camasa sclipicioasa care iti face inima si zambetul sa creasca. Ei judeca orice nu se incadreaza in limite, orice nu e "cool" si iesit din comun. Nu poti trai facandu-le altora pe plac.

Consider ca toti suntem invingatori. In primul rand TU ai castigat marea cursa in fecundarea ovulului. O cursa in care concurenta nu facea referire la un oponent, ci la milioane.

Ai incredere in tine, indrazneste, experimenteaza, dezlipeste-te de restul si mareste-ti zona de confort. Nu fi imbufnat, fa lucrurile cu pasiune.

P.S. Am fumat iarba in week-end si-s mandra de mine :)). Mai am cateva idei, dar o sa le iau pe rand.

When you know

2010-11-24T09:17:00.011+02:00

Te trezesti, iar gatul iti e intepenit. Poate e perna de vina sau pur si simplu ai dormit prost, dar pe parcursul zilei durerea persista. Devii irascibil. Oamenii te enerveaza in trafic, activitatiile de zi cu zi le faci din inertie, nu te mai bucuri. Ii vezi pe ceilalti cum rad in hohote, la un banc pe care nici nu-l consideri suficient de bun. Mintea ta e plina. Sigh.

E seara, adormi, iar a doua zi scenariu se repeta. Trec saptamani.

Cei apropiati observa ca nu esti in apele tale, dar tu negi. Te rastesti si te simti presat. Pur si simplu nu ai chef, vrei liniste. Petreci mai mult timp in lumea virtuala, decat cu prietenii, iar cand o faci, nu esti o companie prea buna.

Pierzi teren si mult mai tarziu, dupa cateva sedinte de autocompatimire iti dai seama ca nu mai esti la fel. Cine sunt acum? Intrebarea asta nu te ajuta. Raspunsul se aude vag, dar nu este suficient de clar ca sa-l si simti.

Cand constientizezi tot, lucrurile incep sa se miste. Iti suni prietenii, iesi la cafea, dansezi, citesti, faci sport. Fortat. Nu esti inca natural, dar te simti mult mai bine. Nu iti mai pare rau ca ai ajuns aici, ci te gandesti la urmatoarea perioada si la ce poti imbunatati. Mintea e agera, iar replicile de convenienta se transforma in dueluri verbale (fara sange, bineinteles!). Zambesti. Esti din nou in viata. Esti tu. Vorbesti la singular si ai noi idei pentru viitor. Expresia "ce va fi, va fi", e inlocuita cu "stiu exact ce trebuie sa fac". Life is beautiful, you just ~~don't know it yet~~ forgot.

Baracca

2010-11-22T12:17:00.000+02:00

Vineri seara am trecut pe langa un restaurant. Nu ii stiam numele, nu stiam strada pe care se afla. Cladirea avea niste geamuri imense, prin care vedeam toata clientela. Femei si barbati, cu pahare de vin rosu in mana, relaxati si zambareti, isi tineau povestiile sub sferele de lumina care atarnau din tavan.

Mi-am dorit sa fiu acolo. Nu stiu de ce, dar l-am trecut pe lista locurilor pe care vreau sa le vad. A doua zi, am ajuns din nou langa el. De data asta mi-am notat datele: Restaurantul Baracca - Cluj, Str. Napoca.

Nu-i asa ca pare frumos? :D

Freelove

2010-11-21T19:30:00.002+02:00

El idioto

2010-11-21T15:28:00.002+02:00

El: 25-27 ani, cariera, prietena.
"Aseara am fost in Liquid si am povestit cu barmanul. Cica o sa scoata Ladies Night pentru ca fetele beau mai mult de cand si-au calculat ei. Si nu le dau orice sa bea. Fac cocktailuri cu bauturi ieftine, astea se imbata de nu mai stiu de ele. Trec cativa ani, o vezi frumoasa, cuminte, te insori si-ti dai seama ca e una din alea care mergea in Liquid... tz tz..."

Ce idiot! Asa m-a auzit... :))

Mai putin, nu se putea

2010-11-21T13:00:00.003+02:00

Ieri la pranz, am fost la Muzeul de Arta din Cluj si mi-am luat 3 expozitii. Biletul intreg: 4.5 RON, iar pentru ca sunt studenta am platit 2.5 RON. It gets better: daca vroiam sa vad doar picturile, ma costa doar 1 RON.

In plus, am inteles ca 1% se duc in contul Crucii Rosii. Cred ca in 100 de ani, se aduna de o donatie decenta...

Mot a mot

2010-11-20T18:23:00.004+02:00

Funny, nu-i asa? :D
P.S. Nu sunt desene cu Tom & Jerry! So be pacient.

Templates

2010-11-20T18:18:00.000+02:00

De cateva zile ma tot sucesc, schimb templaturile ca sosetele, le personalizez, dar tot nu-mi plac. Cred ca ma reintorc la vechea imagine, canapeaua cea rosie. Cel putin pana gasesc ceva suficient de frumos si original.
(Norocul meu ca am salvat XML-ul :D).

Calitate! Doar la Leonardo!

2010-11-17T19:33:00.002+02:00

Sambata am fost la shopping si mi-am cumparat o pereche de cizme de la Leopardo. Le-am incaltat de 3 ori, iar astazi in timp ce mergeam am simtit ca ma jeneaza ceva. Le studiez atent si observ ca talpa este fisurata dintr-o parte a tocului in cealalta.
Ma apuc sa caut bonul, dar Mutter imi da vestea buna: l-a aruncat. Buuun, dar am platit cu cardul. La ele a ramas un exemplar semnat de mine, iar pe extrasul de la BRD (pe care mi l-a scos Alexandra - Thank yooou!) apare clar o plata in 13.11 spre Leonardo Sibiu mg 2... deci nu renunt.
Maine dimineata ma duc pregatita de razboi.

Wish me luck! :))

Later edit:
1. Chiar daca nu am bon, ele au jurnalul.
2. 30 de zile de la achizitionarea produsului nu au trecut.
3. I am very pissed and when I'm pissed, things go my way.

Feteleeeeee?

2010-11-17T09:51:00.001+02:00

Faceti cumva Zumba? Cum e?
Detalii am gasit aici, dar vroiam si cateva pareri :D.

Johnny Cash

2010-11-14T21:15:00.008+02:00

Back to basics

2010-11-12T16:15:00.002+02:00

I

2010-11-10T23:55:00.000+02:00

I toast for equilibrium. For every little thing. For love, hugs, memories. For past, present and future. For life. (HHW)

Strange

2010-11-10T08:49:00.000+02:00

Astazi toti sunt imbracati ca ieri. Am impresia ca e marti, 09.11.
Ce sanse exista? :))

Breeze

2010-11-09T22:50:00.004+02:00

Vecinul

2010-11-09T10:48:00.000+02:00

De trei ori pe saptamana, eu si vecinul ne sincronizam si ne stricam planurile unul, altuia. Eu ma grabesc spre job, el vrea sa parcheze. Mereu ne intalnim intr-un moment de maxima concentrare (pentru el) - cu ochii in oglinzi, volan stanga, volan dreapta pana reuseste sa o puna la milimetru... in fata scarii!!!
Aici apar eu in peisaj. Stau in fata blocului, blocata. N-am de gand sa cedez si sa o iau prin spate... asa ca isi muta masinuta, dar nu inainte sa schiteze o mica frustrare :))

Amuzant sau nu, tot nu inteleg ce vrea sa faca si de ce blocheaza intrarea cu atata minutiozitate.

Every problem is an opportunity

2010-11-09T00:06:00.000+02:00

De curand am citit o carte numita "Terapia prin ras" scrisa de Lenny Ravich. E o lectura usora, amuzanta si presarata cu intelepciune. Nu pot spune ca e o carte excelenta, insa mi-au ramas in minte anumite lucruri si nu din cauza ca informatia era noua, ci pentru simplu fapt ca tot ce s-a scris, a fost filtrat de umorul autorului.

Mi-ar placea sa va dau cateva citate si nu doar sa va povestesc, dar pentru ca sunt in stare sa incep 10 bancuri din 15, cu poanta, nu cred ca o sa am mare succes... iar cartea am plasat-o deja spre studiu.

Vreau doar sa va impartasesc ceva ce pe mine m-a uimit: in medie, un copil rade de 300 până la 400 de ori pe zi, iar adultii doar de 17 ori. Cam trist, nu-i asa? Prea multe oportunitati? :).

H-obi

2010-11-08T22:05:00.001+02:00

Rafturi inalte si ticsite, flori, mobila de bucatarie, o gramada de aeroterme (ca e sezonul), cativa angajati plictisiti si "You driveeee me craaaazy" pe fundal. Oui, astazi am fost pentru prima data la Obi.

O fi vreo chestie de marketing? Ziua Britney la Obi? :))

Puppy act

2010-11-08T05:49:00.004+02:00

Aseara m-am dus impreuna cu o prietena sa cumparam un cadou pentru un bebelus. Dat fiind faptul ca era duminica dupa-amiaza, singurele magazine deschise, de profil, erau in Mall. De fiecare data cand ajung acolo, ma opresc la catelusi. Ma inveselesc cand ii vad, iar ieri, mai mult decat oricand as fi vrut sa plec cu unul din ei acasa.

In pozica, e febletea unei alte prietene. Numele lui e Sasha si cred ca e cel mai rasfatat din lume. Ultima lui "distrugere" a fost canapeaua cea noua si scumpa a stapanei. A inceput cu o marcare a teritoriului (if you know waht I mean) si a terminat cu o gaura sanatoasa in noul obiect achizitionat :)).

De fiecare data cand ei pleaca in concediu, cel mic, se imbolnaveste brusc. Cred ca de nervi. Acelasi lucru se intampla si atunci cand nu e bagat in seama, iar ea ii da atentie altui caine :D. Si totusi cireasa de pe tort urmeaza: scos la plimbare, prin parc, fuge dupa alta minge de blana si se ascunde in curtea unei case in constructie. Tipa il cauta si drept mustrare, il "atinge" peste fund. Reactia lui: puppy eyes si un schiopatat fake pana acasa :)).

P.S. V-am spus ca papa orice prinde? Pana si linguri de plastic. Iar daca il vezi la timp si incerci sa "salvezi", se enerveaza si inghite mai cu pofta :D.

Mda. Scriu din nou. Matinal, de data asta. O zi frumoasa va doresc. See u soon.

Blogosfera sibiana

2010-10-25T20:40:00.006+03:00

Ciprian Draghici a demarat o leapsa intre bloggerii sibieni, pe care o primesc cu zambetul pe buze. Am fost nominalizata, desi sincer sa fiu, nu postez atat de des cat mi-as dori.
Propunerile mele sunt:
1. Calin
2. Baga
3. Tudor
4. Brylu
5. Jeanina si Seb

P.S. Dupa cum se vede, nu pot respecta instructiuni precise.

vor posta insemnul sunt activ in blogosfera sibiana pe blogul lor cu link spre blogul de unde au primit nominalizarea

vor desemna la randul lor 3 bloguri, tinand cont de periodicitatea si continutul postarilor, si ii vor anunta pe nominalizati printr-un comentariu

A great documentary on babies

2010-10-23T21:16:00.005+03:00

Tocmai am vizionat cel mai dragut documentar - ever! Are bebelusi, animale si multe situatii comice generate de cei amintiti. Este vorba despre 4 copii, care cresc separat, fiecare in mediul lui. In ordinea acelor de ceasornic: Ponijao (tribul Himba) din Namibia, Bayarjargal din Mongolia, Hattie din San Francisco si Mari din Tokyo.

Mai jos e trailerul, poate va convinge.
Later edit: Mi-am mai adus aminte de inca un doc - In the Womb :).

P.S. Thank you, thank you Mr. Rares :D

Breathturn

2010-10-20T19:16:00.002+03:00

Daca aveti cateva minute, clatiti-va ochii cu un videoclip frumos.

Steve Jobs on Twitter

2010-10-18T21:23:00.000+03:00

In urma cu 30 minute twitteream cu baga despre telefoane nokia si schwarzberry, dell-uri si Apple. Of course, intr-un moment de sclipire l-am facut pe Gates actionar la APPL. Booing! Penalizare from iMaster?

Intre timp l-am cautat pe Steve Jobs pe Twitter si am ras sanatos:

1. If the glass on your iPhone cracked, you're dropping it the wrong way.
2. Friends don't let friends use Windows.
3. Once you go Mac, you can't go back.
4. Imitation is the sincerest form of flattery and will also get you sued for patent infringement.
5. I refuse to accuse Amazon of hijacking the ebook market. That would be the iPod calling the Kindle black.
6. Don't worry. Be appy.
7. When Chuck Norris holds the iPhone 4 the signal increases.
8. You can't "use" a Mac. The Mac uses you.
9. Just found a Microsoft Courier prototype in a bar... Left it there.
10. I renamed my iPod 'The Titanic.' Now when I plug it in, iTunes tells me 'The Titanic is syncing.'

Humans need to feel free

2010-10-16T11:03:00.006+03:00

Imi place libertatea, tot ce inseamna ea si vreau sa cred ca nu privez pe nimeni de sentimentul asta atunci cand vorbesc sau actionez. Si poate, uneori dau gres, insa mereu incerc sa indrept lucrurile. Incatusarea altei fiinte umane, fizic sau psihic nu se justifica. Gasesc o exceptie: delincventii, dar din punctul meu de vedere este o alegere voita. Consecinta unei crime o cunosc si totusi si-o asuma. Interesant e ca astia sunt liberi undeva in mintea lor...

Suntem invatati sa facem bine, insa nu gandim fiecare pas. Chiar si cei care vor sa fie corecti, buni crestini, fac lucrurile din obligatie. Pentru ca asa trebuie nu constituie un act liber. Traseul pe care il parcurgem este prestabilit, programat social si ca sa ne complicam, acumulam zilnic informatii how to do this and that. Cat de naturali am ramas? Ce vine din interiorul nostru? Ce se mai incadreaza in creatie proprie? Daca totul este la indemana, pe tava, de ce ne plangem ca nu mai avem inspiratie?
Reversul medialiei: nici prea multa imaginatie nu e de bun augur, mai ales daca nu te incadrezi in tipare. Daca esti altfel, societatea te condamna sub voalul diplomatiei si celor 7 ani de acasa. Ajungi legat. Eu devin claustrofoba atunci cand ma gandesc la labririntul asta cu o singura varianta.

P.S. Totul a pornit de la o poza si de la sambata asta frumoasa. M-am trezit de la 8:20 si ma bucur de fiecare moment. E o zi fara lista to do. Iar asta, pentru mine, inseamna libertate.

iLove iPod

2010-10-11T15:28:00.000+03:00

Acum 6 ani, auzeam pentru prima data de Apple. Produsele lor mi se pareau dintr-un film SF - albe, cu putine butoane, compacte, diferite de tot ce vazusem pana atunci. Dupa 3 ani, am butonat pentru prima oara iMac-ul si iPod-ul, dar tot nu mi s-au aprins calcaiele, nici macar atunci cand C. a inceput primele achizitii. In prezent a adunat o colectie de iSomething, nu i-a scapat nici macar iPhone-ul - gadget care inlocuieste multe functii ale iPodului (avantaj moi, pentru ca mi l-a donat).

Sambata m-am apucat de butonat, sincronizat, instalat, downloadat etc, etc. Mwahahah. Nu ma mai puteam opri. Mi s-a parut foarte amuzant faptul ca din momentul in care mi-a ajuns in manute, l-am transformat intr-un iPod de fetite. Wallpaper rozaliu, aplicatii despre fashion, lifestyle si alte nebunii. Lucruri pe care un barbat nu le-ar aprecia, dar pe mine ma incanta. Mi-am pus Twitter, Messenger si am configurat cateva conturi de mail, dar am gasit si Facebook si Blogger. Nu-i asa ca suna bine? :D

Pe scurt: e un gadget pentru toata lumea. Parca nici nu-mi mai doresc C3-ul asa mult...

Unknown caller

2010-10-07T20:06:00.001+03:00

Acum trei nopti, cand somnul imi era mai lin si mai frumos, iar perna imi zambea... din parte opusa a camerei sunt trezita brusc de Stromae - Alors on dance. Imi suna telefonul de firma. Mi-au trebuit cateva secunde sa realizez ce se intampla, apoi m-am speriat. Ma uit la mobil, era ora 01:00 - 1 missed call (no number). Prapastioasa de fel, m-am gandit ca s-a intamplat ceva cu vreo marfa (domeniu de activitate - transporturi si logistica). Dar la ora asta? Ce pot face acum? Cat costa marfa aia?! Intrebarile imi zburau prin minte, dar nu puteam suna inapoi, nu aveam numarul!
M-am enervat si mi-am pus plapuma in cap. Dupa doua minute aceeasi chestie. Mai nervoasa, pun telefonul pe silentios banuind deja ca se joaca vreun individ cu mintea mea si ma intorc pe partea cealalta. Prea multa liniste n-am avut, m-am trezit la ora 3, am verificat telefonul: 2 apeluri pierdute. Go die! Daca era important primeam macar un sms.
La 7:30 deschideam ochii si ma gandeam cu ce sa ma imbrac. Mobilul imi arata un apel pierdut cu 30 de minute in urma. Ridic o spranceana si imi amintesc de liceu. Imaturitatea si insomnia celui care m-a apelat intrece orice limita...

Doua zile liniste. Azi iar s-a apucat de bipuri... WTF? Ma depaseste. Why do that?

Evening sun

2010-10-04T22:06:00.002+03:00

I miss it.

Addiction

2010-09-28T20:01:00.004+03:00

Medina, again and again...

Wien

2010-09-22T17:35:00.002+03:00

Cu esarfa la gat si umbreluta in mana, ghidata de the traveler (se vede ca e sagetator) am vizitat ce a considerat el ca e mai frumos. Inafara de obiectivele turistice pe care le bifeaza toata lumea am fost la o cafeluta la Julius Meinl, la un Irish Pub cu mancare super buna numit Molly Darcy's, la Hotel Sacher (pentru tortulet) si seara la un film - The American cu George Clooney.

Am plecat cu o amintire frumoasa din capitala austriaca. I had fun. Lots of fun.

P.S. La film nu m-am dus cu Mr. Clooney :))

LP songs

2010-09-21T21:49:00.002+03:00

Crawling

In the end

Papercut

With you

Pushing me away

My december

Am ascultat foarte mult piesele lor. Imi aduc aminte toate cuvintele. Same thing with Fort Minor's music :).

Salzburg (A) & Berchtesgaden (D)

2010-09-20T22:41:00.007+03:00

Joi dimineata, putin somnorosi dupa concertul de la Munchen, ne-am dus la Salzburg in plimbare. Eram aproape, iar decat sa ne odihnim am preferat sa mai vizitam cate ceva.
Am parcat in centrul orasului, in interiorul unei stanci si am luat-o pe jos, trecand dintr-o curte in alta, pe langa catedrala Salzburgului si apoi ne-am lasat pierduti pe strazile inguste, sufocate de turisti. Sus, pe munte, fortareata Hofensalburg domina intreaga panorama.

Getreidegasse, strada pe care a locuit Mozart, unde a facut primii pasi in muzica, era sub picioarele noastre. Casa galbena, acum transformata in muzeu, era fotografiata din toate unghiurile.

M-au impresionat placut logo-urile magazinelor. Din cate am citit ulterior, se pare ca exista o lege prin care cei care inchiriaza spatii comericiale pe Getreidegasse sunt obligati sa respecte stilul machetelor de metal folosite în secolele trecute.
O armonie estetica de nedescris, pana si cei de la McDonalds erau in trend - un M din plastic ar fi aratat oribil!

N-am mai stat foarte mult deoarece drumul spre casa (in cazul asta, Germania) nu era scurt, dar totusi am mai facut o oprire intr-o statiune montana numita Berchtesgaden. Un mic paradis. O atractie pentru iubitorii de ski.

Inconjurat de munti, lacului Königsee iti atrage privirea prin culoarea si claritatea apei, un verzui curat in care se scalda o multime de ratuste. Unele mai mici, altele mai mari, cu penajul maro, negru sau crem. Imi venea sa le prind si sa le smotocesc, atat de dragute erau. Nu va spun cate poze le-am facut pentru ca imi e rusine... :-"

Coming next: Viena.

Norman Palm

2010-09-19T22:42:00.001+03:00

Pana sambata dimineata n-am auzit de el. Ascultam o emisiune la radio si au difuzat piesa Sleeper. Mi-am notat-o, dar n-am gasit o varianta pe youtube care sa se auda bine, in schimb am descoperit site-ul official si noul album: Shore to shore.

Mie imi place. E soft, optimist (?) si are ceva diferit...
Mai schimbam si noi zgomotul de fundal, ce ziceti?

Munchen & U2 360 Tour

2010-09-19T12:45:00.011+03:00

Miercuri, 15.09.2010. Ziua pe care o asteptam de aproape un an.

De dimineata ne-am dus la aeroport dupa niste prieteni care au venit special pentru eveniment, iar apoi am reunit o parte din gasca in Marienplatz cu alti 3. Planuri mari nu aveam, asa ca am stat la o bere/ pahar vin/ cafea/ pranz si ne-am plimbat prin magazine cateva ore.

Concluzia mea e ca Kaufingerstraße (Munchen) este mai frumoasa ca Mariahilferstrasse despre care am citit ca e cea mai importanta strada de shopping din Viena. N-am fost deloc impresionata, mai mult, Kohlmarkt, Graben si Kärtner Strasse sunt mult mai speciale (& exclusiviste). In plus, Parndorf poate fi o alta varianta, accesibila si la bani, dar si ca locatie.
Spre seara am luat metroul pana la Olimpic Stadium si am vizitat Muzeul BMW. Am facut multe poze, cam 1 la fiecare masina (trigger happy!). Albinuta galbena era cea mai cute de pe acolo, pare proiectata special pentru o femeie. I'll trade a mini for this...

So, concertul U2.

In deschidere au cantat cei de la One Republic, iar marele spectacol a inceput la ora 09:00. In total am fost 80.000 de oameni. A fost un moment memorabil, istoric din cauza scenei 360 (The Claw), pe care ma bucur ca nu l-am pierdut.

Am fost emotionata, mai ales la prima piesa "Beautiful Day" pe care am si filmat-o. Senzatia pe care o ai atunci cand canti alaturi de Bono si restul lumii "With or without you" e priceless. Atmosfera de acolo nu o poate reda nici un DVD sau Blu-ray.

Maine trecem granita in Austria si va povestesc despre Salzburg ;).

SUMAR

2010-09-18T23:45:00.002+03:00

Am mai bifat un concediu, al treilea pe 2010. De data asta am plecat cu masina, iar prima oprire a fost in Neumarkt Saint-Veit - un orasel micut din Bavaria. Motivul principal al distractiei, asa cum am mai precizat, a fost concertul U2 planuit inca din toamna anului 2009.

Zilele au trecut rapid: duminica am ajuns, luni am facut shopping in Landshut, marti am repetat figura in alte orasele, miercuri U2 + muzeul BMW din Munchen, joi ne-am dus acasa la Mozart in Salzburg, ieri ne-am plimbat prin Viena, iar astazi ne-am repatriat. Pfiuuu!
Nu ne-am odihnit, dar macar am reusit sa vizitam ce era mai frumos si interesant. Cali a facut traseul in asa fel incat sa vad si eu locurile pe care le-a vazut el in delegatii, fapt pe care l-am apreciat si in plus mi s-a parut sweet ;;).

Maine seara revin cu detaliile. Acum tot ce imi doresc e sa ZzzzZzzz.